Sarea este un element indispensabil vietii fiziologice, un medicament extraordinar (este unul dintre cele mai vechi remedii din lume) si nu in ultimul rand un conservant alimentar eficient.
In acest moment am putea crede ca sarea nu prezinta nici un pericol pentru sanatatea noastra. Si totusi...?
Sarea noastra cea de toate zilele
In primul rand, sarea folosita in trecut era naturala. Asta inseamna ca venea omul acasa cu drobul de sare extas din mina, iar cand avea nevoie sa il foloseasca zgrobea bulgarele sau il pisa manual. In prezent acest proces este facut de catre altii si noi cumparam sarea gata macinata, dar si mult mai procesata decat ne-am dori. Daca in mod normal in afara de clorura de sodiu (NaCl) ea mai contine peste 80 de minerale si oligoelemente, in urma proceselor chimice saraceste aproape complet.
Sarea comercializata in ziua de astazi in toate supermaketurile contine totusi un oligoelement, iodul. De ce? Pentru ca s-a stabilit prin ordonanta de guvern (HG 568 din 2002) ca toata sarea comercializata in Romania sa fie iodata, pentru a reduce numarul bolnavilor de hipotiroidie. Ceea ce nu au luat ei in calcul este tratatul lui Harrison dupa care invata toti medicii din SUA la rezientiat si care la pagina 2143 afirma ca "din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur este cauzat de deficitul de iod". Lipsa acestui oligoelement ar putea fi remediata prin consumul mai mare de nuci, spanac, ceapa, sfecla rosie, morcovi, cartofi, mere sau struguri, alimente bogate in iod.
Desi se pare ca tiroida elimina iodul in exces, nu cred sa fie doar coincidenta dublarea numarului bolnavilor de hipotiroidie si a cancerului de tiroida. O tentativa de iodare partiala a sarii a fost aplicata in regiuni din Anglia, Zair, Argentina sau Australia, dar procesul a fost intrerupt imediat din cauza cresterii ingrijoratoare a numarului cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si a persoanelor alergice la iod.
Ce e si mai trist este adaugarea unor antiaglomerante cu scopul de a evita formarea bulgarasilor de sare (nu stiu de ce existenta lor ar fi atat de rea pentru ca pana la urma este ceva perfect normal). Acestea sunt E535(ferocianura de sodiu) si E536(ferocianura de potasiu). Primul din ele, E535, odata ajuns la punctul de fierbere se descompune in CIANURA(da, aia de la Rosia Montana de care toti se leaga, noi o consumam constant in toate mancarurile sarate care depasesc 100 de grade Celsius) si hidrogen. Iar E536 se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier. Desi ni se spune ca este doar "putin toxica", oare de ce folosirea ei in alimentatie a fost interzisa prin lege in Anglia si America?
Desi se pare ca tiroida elimina iodul in exces, nu cred sa fie doar coincidenta dublarea numarului bolnavilor de hipotiroidie si a cancerului de tiroida. O tentativa de iodare partiala a sarii a fost aplicata in regiuni din Anglia, Zair, Argentina sau Australia, dar procesul a fost intrerupt imediat din cauza cresterii ingrijoratoare a numarului cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si a persoanelor alergice la iod.
Sarea si dependenta
Si poate nu ar fi o problema asa de mare daca nu am folosi prea multa sare. Organizatia Mondiala a Sanatatii ne sfatuieste sa consumam 5 grame de sare pe zi, insa un roman ingereaza in medie 11 grame, adica mai bine de dublul cantitatii recomandate. Din acesta cauza Romania se situeaza pe primele locuri intr-un top european al imbolnavirilor, cu peste 3 milioane de cazuri de boli cardiovasculare.
O explicatie a consumului ridicat de sare poate fi faptul ca aceasta pare sa dea dependenta. In urma unui studiu a unor oameni de stiinta din Australia, s-a descoperit ca medicamentele care dau dependenta ataca aceiasi nervi si conexiuni neuronale din creier care slujesc instinctul de pofta de sare. Astfel, blocarea cailor responsabile dependentei de droguri intetactioneaza si cu pofta de sare.
Ca sfaturi de final, recomand un consum moderat de sare si cumpararea uneia cat mai naturala, care sa contina cat mai multe minerale si oligoelemente si cat mai putine adausuri.
O explicatie a consumului ridicat de sare poate fi faptul ca aceasta pare sa dea dependenta. In urma unui studiu a unor oameni de stiinta din Australia, s-a descoperit ca medicamentele care dau dependenta ataca aceiasi nervi si conexiuni neuronale din creier care slujesc instinctul de pofta de sare. Astfel, blocarea cailor responsabile dependentei de droguri intetactioneaza si cu pofta de sare.
Ca sfaturi de final, recomand un consum moderat de sare si cumpararea uneia cat mai naturala, care sa contina cat mai multe minerale si oligoelemente si cat mai putine adausuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu